13. Metabolismul:
Femeia face, în timp, doar „nişte depuneri abia vizibile de celulită” pe şolduri, abdomen, coapse şi braţe, de la porcăriile de E-uri din mâncare. Asta e o nimica toată, pentru că tocmai a apărut o dietă nouă, de la vreun Copcinimenskiponski, care o ajută în 7 zile să redevină fată mare, după care va putea „gusta” din nou toate prăjiturile din lume. Orice barbat, însă, face „colaci scârboşi” în jurul abdomenului, o burtă ca un porc şi pungi sub ochi. El trebuie să renunţe pentru tot restul vieţii la bere, mici şi ciorbă de burtă, iar asta nu pentru a redeveni fecior, ci pentru a se menţine în halul deplorabil în care a ajuns, că doar nu vrea ca, la bătrâneţe, copiii să umble cu el prin spitale. Asta, deşi spitalele sunt pline de băbuţe târâte prin saloane de proprii copii, în timp ce bărbaţii muncesc până la 80 de ani, chiar şi cu un membru amputat de la artrita sau tromboza provocate de fumat.
14. Pantofii:
Femeia are, în orice moment al vieţii sale, cel puţin 20- 30 de perechi de încălţări de sezon. Deşi pantofii sau cizmele sale arată ca noi, ea trebuie mereu să îşi cumpere alţii, că „nu are cu ce se încălţa”. Dacă bărbatul face eroarea mizerabilă de a comenta vreodată ceva despre încălţămintea consoartei, s-a lins pe bot de sex real cel puţin o lună. Dacă se va gudura o zi- doua şi îi va da bani femeii pentru o pereche de pantofi, va avea parte de una- două partide de „sex din milă”, ceea ce e absolut OK pentru el şi, oricum, mai ieftin şi mai „safe” decât alternativele extraconjugale.
Pantofii bărbatului put mereu. A „mortăciune, a şobolan, a brânză uitată în geanta frigo de la concediul trecut, etc”. Explicaţia e că bărbatul e împuţit, că nu se spală pe picioare de 10 ori pe zi, că poartă şosetele câte 4-5 zile, că nu se duce naibii la dermatolog să se trateze de ciupercile de la picioare. Soluţia- bărbatul trebuie să îşi cumpere 1-2 perechi de branţuri pe an, dar pe ascuns, ca să nu aibă scandal că strică banii pe tâmpenii.
15. Duşul şi baia
Femeia face 3-4 duşuri pe zi de câte 45 de minute, 4-5 băi pe săptămână de câte 1-2 ore, cu săruri minerale, spumă de baie, săculeţi cu frunze şi fructe uscate. Ar vrea ca „boul ăla” să împrăştie petale de trandafir prin baie, pe jos, să vină cu şampania-n dinţi, să-i regleze la fix raportul apă caldă/ apă rece, să danseze ca ăia de la Dream Boys , să-i spele picioarele delicate, s-o şteargă cu un prosop moale şi uriaş, să-i facă un masaj de s-o rupă, apoi o partidă de sex gen Fukushima, apoi s-o lase să zacă singură în pat, până mâine. Bărbatul face rar un duş de 3-4 minute, folosind acelaşi maglavais pentru corp, păr, faţă, picioare şi ce-o mai avea el ataşat inutil pe trup, dar asta numai după insistenţele soţiei care explică pentru a douăzecea oară că „dragă, miroşi a paprikaş!”. În ce priveşte baia, bărbatul nu are timp de aşa ceva niciodată, mai ales că, dacă e beat vreodată şi încearcă să-şi umple vana, i se explică, sec, că „luna trecută am consumat 16 metri cubi de apă”…
16 Igiena bucală
Bărbatul îşi face igiena bucală maximum dimineaţa şi seara, şi doar până face clăbuci din ăia scârboşi în gură. Când clăbucii se umflă şi încep să atingă omuşorul, bărbatul scuipă conţinutul din gură (60% pe marginea chiuvetei şi pe lângă), ia o gură de apă mulându-şi buzele pe robinet, face o gargară scurtă, o scuipă sau o înghite (dacă crede, din greşeală, că-i bere), îşi miroase halena expirând aerul din piept cu palma aşezată ca flaps-urile de la avion, îşi suge dinţii zgomotos şi, gata, e perfect!
Femeia se spală pe dinţi după orice înghiţitură de ceva. Şi după apă minerală, că aia conţine acid carbonic, care atacă dentina. Spălatul ei e meticulos, cu mişcări ale periei orizontale, verticale, diagonale, circulare, pe exterior şi interior, pe limbă, pe cerul gurii, pe iteriorul obrajilor. Urmează limpezirea, de 3-4 ori, administrarea apei de gură, iar limpezirea, altă apă de gură, 2- 3 metri de aţă dentară, apoi examenul cu oglinda stomatologică pe care nu ştii de unde naiba a putut-o cumpăra. Oricum, concluzia e că peria ei de dinţi nu mai e bună, deşi o are de o săptămână, şi că „ar cam trebui să schimbăm pasta de dinţi, iubi, nu-i aşa?”
17. Conducerea auto
Când se rătăcește, o femeie oprește imediat maşina și întreabă pe unde s-o apuce. Pentru un bărbat, acesta este un semn de retardare şi slăbiciune. El va lua totdeauna decizii mai bune decât GPS-ul, făcut „de nişte cretini”, dar se va încăpăţâna să îl folosească, deşi e depăşit de situaţie şi are hărţi piratate cu greu, în noaptea de dinaintea plecării în concediu. Se va învârti ore întregi, fără să remarce repetarea peisajului, anunţând din când în când, savant că „Aha, acuma ştiu, pulele astea care au făcut hărţile GPS nu au ţinut cont de sensurile unice şi de drumurile în lucru, dar oricum suntem aproape de destinaţie, spre disperarea consoartei. Aceasta va exclama, iritată, din când în când, că „uite, pe lângă florile astea frumoase am mai trecut de două ori” sau „hai să oprim la magazinul ăsta de gablonţuri, dacă tot trecem a treia oară prin faţa lui”.
18. Orientarea spaţio- temporală
Când un bărbat este trimis să caute untul în frigider, nu dă de el nici după ce caută a doua oară, pe când ea i-l arată cu ochii închiși. Hormonii ei de estrogen îi permit să identifice
obiectele din sertar sau din încăpere și să-și amintească de ele ulterior, după un tipar de memorie specific. Ea devine pentru soţ contul deschis de memorie pentru mărunţișurile pe care el nu le găsește cu nici un chip. Noile studii au mai sugerat că, de fapt, creierul bărbatului caută în frigider conceptul „unt”, care e, bineînţeles, altfel decât produsul final.
Pentru că ea folosește anumite părţi ale creierului în același timp, femeii îi este greu să distingă între dreapta și stânga. Ea foloseşte, simultan, lobii drept şi stâng ai creierului, plus zonele periferice. Bărbatul, în schimb, se poartă ca un lobotomizat. La mascul, nu există „asta”, „aia”, „acolo”, etc. Pentru bărbat, este nevoie de nominalizarea şi localizarea clară a obiectelor. Bărbatul se va uita totdeauna ca viţelul la poarta nouă, când femeia îi va cere să-i dea „oala aia potrivită, pe care am primit-o de la mama, de ziua ta, de pe raftul ăla de acolo, de lângă mirodeniile italiene delicioase”. Ca să se poarte ca un biped, bărbatul are nevoie de instrucţiuni simple, ca în BIOS, de genul ”Dă-mi, te rog, oale roşie din stânga, sus, de pe raftul al treilea, dulapul de sub cuptorul cu microunde”.
Bărbatul are o orientare în spaţiu tridimensională, mult mai bună, care foloseşte triangulaţia, reperând astfel precis doar ce îi interesează. Femeia are o orientare bidimensională. Ea vede tot ce mişcă şi ce nu mişcă, dar într-un singur plan. Deși femeia îţi vede urma de ruj de pe gât de la 30 de metri, nu reușeşte niciodată să parcheze mașina cu spatele, lovind mereu ușa garajului sau altă maşină. Oricum, tot bărbatul e bou şi la faza asta, pentru că nu are răbdare să facă săptămânal ore de conducere auto cu soţia…
Femeia dovedeşte o reprezentare total eronată prin hărţi a situaţiei reale de pe teren. Mintea bărbatului măsoară permanent timpul, distanţa și viteza, pentru a ști exact
când trebuie să schimbe direcţia. Dacă, de exemplu, eşti în Ungaria şi îi dai nevestei o hartă rutieră să te ghideze, ea va avea nevoie de 10 minute ca să descopere de unde aţi pornit la drum de dimineaţă! Va remarca şi cât e de mare Ucraina, va întreba şi „ce naiba mai vor ăia din Harghita şi Covasna că, uite-te şi tu ce departe-s de Ungaria!”. Când va începe să te ghideze, vei renunţa rapid după ce va striga isteric la tine, de vreo două ori s-o iei „pe aici, băi, acum!!!”. Asta, cu doar 3- 4 metri înainte de o intersecţie aglomerată, metri pe care îi parcurgi rapid în timp ce te uiţi la femeie să descoperi că ea îţi indică direcţia cu privirea spre stânga iar tu eşti încadrat, bineînţeles, pe banda dreaptă. Femeii i se pare un mister faptul că bărbatul poate citi harta din orice poziţie, fără să o aşeze cu drumul pe direcţia de mers a maşinii, dar nu va recunoaşte asta niciodată.